luni, ianuarie 25

Alarma de incendiu

                  Uneori mă uit la ei şi nu realizez cum de i-a iertat istoria… nu înțeleg de ce nu au fost calcați în picioare de alte nații…
                  Oricum nu mai contează, să trecem la povestire: Eram eu liniștit la birou în laborator, citeam un articol… când pornește alarma de incendiu. Inițial nu am băgat-o în seamă, m-am gândit că se face vreun test, ei sunt foarte precauți… prefera să prevină… şi o fac foarte bine, una dintre realizările lor în materie de prevenție este Linia Maginot , doar că… mă rog, toata lumea știe ce s-a întâmplat atunci, cine nu știe să gugalească. Să revin, suna alarma iar eu o ignoram… la un moment dat a început să mă zgârie un pic pe timpane acel sunet deosebit de strident şi foarte tăios… şi rece… şi monocolor. M-am gândit pentru o secundă că s-ar fi putut întâmpla ceva şi ar trebui totuși să ies afară, dar apoi a venit Dragoș ăla mic şi roșu, cu un trident în mână şi coadă ascuțită, care a zis că nu se putea întâmpla nimic grav… apoi a apărut şi celălalt Dragoș… cel mic şi alb, cu aripi şi cu aură, care la rândul lui a spus că totuși suntem înconjurați de cercetători cu destul de multă minte ca să se întâmple ceva banal, dacă s-ar fi întâmplat totuși ceva, atunci alarma de incendiu ar fi fost inutilă, nu ar fi apucat să sune pentru că ar fi fost pulverizată instant… şi eu la fel… şi ciuperca s-ar fi văzut de la sute de km distanţă. Deci practic şi Dragoș cel Bun şi cel Rău spuneau același lucru… de ce să mă mai deranjez să ies afară?? Dar totuși era forfotă mare...

                 Într-un final decid să ies pe culoar… nimic în neregulă, mă uit în stânga… totul ok… mă uit în dreapta ceva fum… deci totul e ok, mă pot întoarce la lucru… woow… fum?!? Ăla era fum?!? Mă mai uit o dată… da… e fum… calcul rapid: dacă iese fum înseamnă că a luat ceva foc! (consider că ar trebui să fiu premiat pentru raționamentul ăsta) Deci trebuie să ies. M-am îndreptat calm şi pe scări către ieșire, am ales-o pe aia de unde nu ieșea fum. Ajung afară, şi îl vad pe Tsvetomir – un coleg din Bulgaria, cu ceafa lată şi borcanul de murături în buzunar mereu – în mijlocul unui grup de francezi care îl aplaudau. Mă uit ciudat… mă apropii… mă uit mai ciudat… mă apropii mai mult… mă uit şi mai ciudat – deja cred că faţa mea începuse să arate foarte ciudat. Ajung lângă un coleg ceva mai de vârsta mea şi îl întreb ce s-a întâmplat de fapt. Şi iată incidentul ce a cauzat alarma de incendiu:
                  X şi Y erau ei, doi posesori de cetățenie franțuzească, în laboratorul de chimie şi pregăteau un oarecare experiment, echipa în care lucrează ei se joaca des cu fel de fel de substanțe şi consumă cea mai mare cantitate de halate de laborator pe an. Nu știu exact ce făceau, dar cert este că la un moment dat ceea ce pregăteau ei acolo a luat foc. Moment în care, cei doi au aplicat tehnica standard pentru stingerea incendiului: au început să arunce toate substanțele chimice ce le aveau la îndemână peste recipientul care luase foc… moment în care flăcările s-au extins, au cuprins toată masa de lucru, apoi dulapul unde erau ținute substanțele şi din cum știu eu că e aranjat laboratorul de chimie se apropia de tuburile de oxigen şi azot. Ei în momentul ăla, X şi Y au spus, domnule, noi nu ne riscam viața aiurea, hai să ieșim şi să tragem alarma de incendiu – că doar aia era… era un minor incendiu… nu era nicidecum un real pericol de explozie noooo… Şi ce au făcut? Au ieșit afară să își savureze cafeaua. În timpul asta, Tsvetomir (adevărul e că tipul asta e şi un pic nebun, cred că i se trage de la borcănelul ăla de murături) ce a făcut? A văzut el care e problema, a pus mâna pe un stingător, a intrat în laboratorul de chimie, a stins focul, după care a scos pe rând afară tubul de oxigen şi cel de azot. După toate astea, a ieşit frumos afară şi şi-a anunțat colegii că totul este în regulă, nu au pentru ce să își facă griji, pot veni liniștiți înapoi în birouri.
                 De multe ori stau şi mă gândesc… de fapt ce caută ei pe harta lumii?? Cât e ziua de lungă se laudă cum că ei sunt cea mai grozavă nație de pe toată planeta… dar… de fapt…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează... uneori